De ce ne comportăm ALTFEL când ne îndrăgostim

„Starea de îndrăgosteală este o stare modificată de conștiință. În momentul acela, obiectul îndrăgostirii noastre devine unul central. Ea se poate manifesta diferit la fiecare dintre noi. În general, atunci ne comportăm ca niște oameni bolnavi de dragoste, toată ființa noastră este acaparată de gânduri asociate persoanei de care ne-am îndrăgostit”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

Starea de îndragosteală nu este una fericită pentru toată lumea. „Încep căutarile, întrebarile, pentru unii este Rai, pentru alții este Iad. Se deschide o cutie a Pandorei, partea de emoție: simțim, trăim și atunci putem să încercăm stări plăcute, ca starea de adulație, atracție, simpatie, dar și frică, oscilație, acele dușuri reci emoționale, resentimente, invidie, teamă. Starea de îndrăgosteală poate fi sabotată de prima lecție de dragoste pe care am primit-o în viața noastră, cea de la părinții noștri”, adaugă psihoterapeutul.

În funcție de atașamentul pe care l-am dezvoltat în relație cu ei, noi suntem deschiși în a ne bucura de starea de îndragosteală sau a ne tortura. „Prin urmare, nu este neapărat ceva pozitiv, asta dacă ne gândim la anumite experiențe, însă îndrăgosteala este o modalitate interesantă de a ne descoperi și a ne rezolva anumite probleme, pentru că ne dă o energie aparte, care poate fi fructificată.

Mulți dintre noi ne centrăm mai mult pe obiectul îndrăgostirii și mai puțin pe noi, începem să- i mințim pe cei din jur, pentru că suntem bolnavi din dragoste. Dacă suntem la școală, nu mai avem chef de învățat, nu mai avem chef de serviciu, vrem doar să petrecemtimp cu persoana respectivă, să împărtășim. E o frenezie, unii radiază, dorm mai putin, alții au insomnii, momente interminabile de chin, incertitudini, devin agasanți, agresivi, putem să devenim niște mici stalkeri”, subliniază psihoterapeutul Jeni Chiriac.

Dragostea nu are o explicație, este un amestec de atracție sexuală, simpatie, afinitate față de persoana respectivă. „Instinctele preiau controlul și eu nu mai pot să spun de ce îmi place. Sunt persoane care conștientizează criterile după care își aleg o parteneră și, înainte de a fi existat starea de îndragosteală, a existat o alegere. Alții ajung aici pe nesimțite, nu își dau seama de comportamentul persoanei, dar se simt îndrăgostite”, subliniază psihoterapeutul.

Starea de îndragosteală poate fi asociată cu stările duse la extremă, care atrag reacții și gesturi nebunești. „Unii oameni folosesc aceste gesturi ca niște indicatori ai relației, iar atunci când ele nu mai sunt au sentimentul ca relația s-a dus, ceea ce poate fi un punct de plecare fals, pentru că nu putem diagnostica așa o legătură. Prin urmare, când facem astfel de gesturi, este bine să ne gândim dacă avem și starea necesară pentru a continua. Viața ne arată că, dacă sunt norocoși, doi oameni se pot trezi în același timp dintr-o relație, dar, de cele mai multe ori, se trezesc pe rând, iar atunci unul dintre ei rămâne cu gustul amar al unei pierderi, cu acel ceva care a fost frumos, dar acum nu mai este. Astfel, apare insatisfația în relația de cuplu. Atunci te angajezi la un drum lung de compromisuri, care se poate întoarce împotriva ta, pentru că rămâi axat pe pierdere, nu pe soluții”, concluzionează psihoterapeutul.